2 Corinthians 7
1 Având deci aceste făgăduințe, iubiților, să ne curățim pe noi înșine de orice întinăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica de Dumnezeu.
2 Faceți‐ne loc, n‐am nedreptățit pe nimeni, n‐am stricat pe nimeni, n‐am înșelat pe nimeni;
3 n‐o spun ca să vă ostenesc, căci am zis mai înainte că sunteți în inimile noastre spre a muri împreună și a trăi împreună.
4 Am multă îndrăzneală față de voi, am multă pricină de laudă pentru voi; sunt plin de mângâiere, sunt covârșit de bucurie cu toată întristarea noastră.
5 Căci și după ce am venit în Macedonia, carnea noastră n‐a avut liniște, ci am fost zdrobiți în orice chip: din afară erau lupte, dinăuntru erau temeri.
6 Dar Dumnezeu care mângâie pe cei smeriți ne‐a mângâiat prin venirea lui Tit.
7 Și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat el la voi, când ne‐a spus dorul vostru, lăcrimarea voastră, bunăvoința voastră pentru mine, încât m‐am bucurat cu atât mai mult.
8 Fiindcă și dacă v‐am întristat în epistola mea, nu‐mi pare rău; deși mi‐a părut rău, căci văd că epistola aceea v‐a întristat, deși pentru puțină vreme.
9 Acum mă bucur nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați spre pocăință; căci ați fost întristați după Dumnezeu, ca să nu fiți păgubiți cu nimic de noi.
10 Căci întristarea după Dumnezeu lucrează pocăință spre mântuire de care nu‐ți pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte.
11 Căci iată, chiar această întristare după Dumnezeu, ce sârguință a lucrat în voi, ce dezvinovățire, ce mâhnire, da, ce teamă, ce dorință, ce râvnă, ce răzbunare! În orice chip ați dovedit că voi înșivă sunteți curați în acea faptă.
12 Astfel dar, și dacă v‐am scris, nu v‐am scris pentru cel ce a nedreptățit, nici pentru cel ce a fost nedreptățit, ci ca râvna voastră pentru noi să fie învederată la voi înaintea lui Dumnezeu.
13 De aceea am fost mângâiați. Dar pe lângă mângâierea noastră ne‐am bucurat peste măsură mai mult de bucuria lui Tit, pentru că duhul lui a fost ușurat de voi toți.
14 Pentru că dacă m‐am lăudat lui cu ceva pentru voi, n‐am fost dat de rușine; ci după cum v‐am vorbit toate în adevăr, astfel și lăudarea noastră înaintea lui Tit s‐a aflat că e adevăr.
15 Și măruntaiele lui sunt mai cu prisosință pentru voi, când își aduce aminte de ascultarea voastră a tuturor, cum l‐ați primit cu frică și tremur.
16 Mă bucur că în orice privință pot să mă încred în voi.